GHID · IDENTITATE ȘI ACCES

Gestionarea identităților și a accesului (IAM): ghid pentru companii

Acest ghid îți explică ce înseamnă să gestionezi identitățile și accesul în companie, ce componente intră în joc și ordinea optimă pentru a le pune la punct. La final vei ști să distingi identitatea de autentificare și autorizare, vei înțelege unde se concentrează riscurile majore și vei putea alege cu ce direcție practică să începi.

Actualizat octombrie 2026
8 min de citire
Redacția tehnică Altovar

1. Ce este gestionarea identităților și a accesului

IAM provine de la Identity and Access Management, adică gestionarea identităților și a accesului. Reprezintă ansamblul de procese și instrumente care stabilesc cine este o persoană sau un sistem, cum este recunoscut și la ce resurse poate ajunge, cu ce permisiuni și pentru cât timp. Într-o companie, fiecare colaborator, furnizor, aplicație și dispozitiv care folosește date sau servicii are o identitate, iar fiecare identitate are permisiuni. Când aceste aspecte nu sunt guvernate, se acumulează drepturi de acces pe care nimeni nu își mai amintește că le-a acordat.

Domeniul nu ține doar de tehnologie. Un sistem de identitate poate fi instalat corect și totuși să rămână ineficient dacă nu ai reguli clare despre cine aprobă un acces, cine îl revocă atunci când cineva își schimbă rolul și cine verifică periodic situația. De aceea, este recomandat să privești IAM ca pe un set de decizii organizaționale susținute de instrumente, nu ca pe un simplu produs cumpărat o singură dată.

2. Componentele: identitate, autentificare, autorizare

Trei concepte trebuie păstrate distincte. Identitatea este reprezentarea digitală a unui subiect: un cont, cu un nume de utilizator și atribute precum departamentul, sediul sau rolul. Autentificarea este verificarea faptului că cel care se prezintă este într-adevăr acel subiect, de obicei printr-o parolă, un al doilea factor sau o cheie hardware. Autorizarea este decizia privind ceea ce acea identitate are voie să facă după ce a fost recunoscută.

Confundarea acestor niveluri duce la erori frecvente. Dacă parola este robustă, dar contul rămâne activ pentru persoane care au părăsit compania, autentificarea funcționează, însă identitatea este greșită. Dacă permisiunile sunt acordate unor grupuri foarte largi din comoditate, accesul este formal corect, dar disproporționat. Când evaluezi un furnizor, întreabă în care dintre aceste puncte intervine și cum se integrează cu celelalte.

3. Unde se aplică în practică

IAM atinge aproape fiecare sistem: e-mailul, sistemul ERP, serverul de fișiere, accesul de la distanță, portalul furnizorilor, rețeaua Wi-Fi a companiei și consolele de administrare din cloud. Fiecare sistem are propriul mod de gestionare a conturilor și adesea există deja mai multe directoare, create în timp și nealiniate între ele. Primul pas practic este să faci un inventar al sistemelor care conțin date sau permit modificarea proceselor, notând cine le utilizează.

Un director central, adică un serviciu care păstrează lista oficială a utilizatorilor, este adesea punctul de plecare. De acolo poți conecta aplicațiile prin autentificare unică (SSO) sau protocoale standard, astfel încât ciclul de viață al unui cont să fie guvernat într-un singur loc. Nu toate aplicațiile suportă această integrare. Pentru cele care nu o suportă, ai nevoie de o procedură manuală documentată și de controale mai frecvente.

  • E-mail și instrumente de colaborare
  • Sisteme ERP și aplicații de business
  • Servere de fișiere și arhive partajate
  • Acces la distanță și rețele private virtuale (VPN)
  • Console de administrare cloud și infrastructură

4. Ciclul de viață al utilizatorilor

Fiecare identitate trece prin trei etape: intrare, schimbare de rol și ieșire. În jargonul domeniului se vorbește despre joiner, mover și leaver. Acestea sunt momentele în care apar cele mai multe drepturi de acces incorecte. O schimbare de rol tinde să adauge permisiuni noi fără să le elimine pe cele vechi, iar plecarea unei persoane este comunicată târziu sau deloc.

Procesul ideal pornește de la o sursă autoritară, precum departamentul de resurse umane sau managerul care solicită accesul noului venit, și atribuie drepturile pe baza rolului. Orice permisiune suplimentară necesită o aprobare înregistrată. Când o persoană pleacă, contul trebuie dezactivat chiar în acea zi, cu revocarea dispozitivelor și a tokenurilor. Regulile exacte depind de organizația ta: scrie-le clar și asigură-te că cei care le aplică le cunosc în detaliu.

5. Accesul privilegiat și identitățile non-umane

Conturile privilegiate sunt cele care pot modifica configurații, pot crea utilizatori, pot citi toate datele sau pot dezactiva controale de securitate. Sunt puține, dar impactul lor este major. Trebuie separate de conturile obișnuite: oricine administrează un sistem ar trebui să aibă o identitate personală pentru activitatea zilnică și una separată pentru operațiunile de administrare, folosită doar la nevoie. Sesiunile privilegiate necesită înregistrare și aprobare.

Identitățile non-umane sunt conturi de serviciu, aplicații, scripturi și integrări între sisteme. Deseori au o parolă scrisă într-un fișier de configurare, nu expiră niciodată și nimeni nu știe cine este responsabil de ele. Reprezintă un punct slab frecvent. Fiecare identitate non-umană trebuie să aibă un responsabil desemnat, un scop documentat și secrete păstrate într-un seif dedicat (secrets store), nu în text clar.

6. Autentificarea puternică și accesul unic (SSO)

O autentificare eficientă combină mai mulți factori, precum parola și o confirmare pe un dispozitiv sau o cheie fizică. Autentificarea multifactor (MFA) este măsura cu cel mai bun raport între efort și reducerea riscului pentru majoritatea companiilor și este detaliată într-un ghid dedicat. Alături de aceasta, accesul unic (SSO) îți permite să intri în mai multe aplicații cu o singură conectare, reducând numărul de parole gestionate și simplificând revocarea.

Accesul unic vine însă cu un risc specific: dacă identitatea centrală este compromisă, toate aplicațiile conectate devin vulnerabile. De aceea, directorul central trebuie protejat mai strict decât orice alt sistem, cu privilegii minime, monitorizarea modificărilor și proceduri de recuperare testate. Întreabă furnizorul cum sunt înregistrate conectările și cum se gestionează situația în care directorul central devine indisponibil.

7. Greșeli frecvente de evitat

Prima greșeală este să pornești de la instrumente fără să ai o listă clară cu cine trebuie să acceseze fiecare resursă. A doua este tratarea revizuirii permisiunilor ca pe o activitate extraordinară, făcută doar la un audit extern. A treia este utilizarea conturilor partajate între mai multe persoane, ceea ce face imposibil să afli cine a efectuat o anumită acțiune. A patra este lipsa unei proceduri de urgență, ajungând să acorzi permisiuni largi în grabă fără să le mai retragi vreodată.

O altă greșeală frecventă este evaluarea succesului proiectului doar după numărul de aplicații integrate. Contează mult mai mult câte drepturi de acces sunt revocate corect la timp și cât durează o aprobare legitimă. Dacă procesul este atât de greoi încât oamenii ocolesc regulile, sistemul trebuie regândit, nu încărcat cu reguli suplimentare.

8. Teme de aprofundat și ordinea pașilor

Acest ghid oferă o privire de ansamblu, iar fiecare subiect abordat merită aprofundat. Primul pe care îți recomandăm să îl citești este cel despre autentificarea multifactor, fiind controlul cu cel mai rapid efect practic. Imediat după aceea, parcurge ghidul despre ciclul de viață al utilizatorilor, care definește regulile de intrare, schimbare și ieșire de care depind toate celelalte măsuri.

Celelalte subiecte utile vizează cheile de acces fără parolă (passkeys), autentificarea unică (SSO) pentru aplicații, protecția conturilor privilegiate, revizuirea periodică a permisiunilor, alegerea unui manager de parole pentru companii, consolidarea directorului central și gestionarea secretelor de aplicație. Dacă pornești de la zero, abordează-le în această ordine: mai întâi regulile, apoi instrumentele.

9. Cum începi

Săptămâna aceasta, pregătește o listă a sistemelor care conțin date ale companiei și, pentru fiecare, notează cine îl administrează și cine are acces la el. Nu ai nevoie de un software dedicat: un tabel partajat este suficient pentru prima versiune. Apoi alege sistemul cu cele mai multe accesări privilegiate și verifică cine îl poate folosi în prezent.

Mergi cu această listă la furnizorul tău IT sau la consultantul de securitate și întreabă ce părți din administrare poate acoperi și ce rămâne în responsabilitatea ta. Cu acest răspuns vei ști exact unde să concentrezi prima intervenție.

Întrebări frecvente

Sunt IAM și directorul central același lucru?

Nu. Directorul central este unul dintre cele mai răspândite sisteme pentru stocarea identităților și a permisiunilor, dar IAM este disciplina mai largă care îl cuprinde. O companie poate avea un director și totuși să îi lipsească procesele IAM dacă regulile de alocare, revizuire și revocare a accesului nu sunt definite. Ceea ce contează este să ai o sursă autoritară de pornire și reguli clare privind cine o poate modifica.

Cine trebuie să fie responsabil de IAM în companie?

De obicei, responsabilitatea este partajată. Departamentul IT gestionează instrumentele tehnice, responsabilul fiecărui departament aprobă accesul echipei sale, biroul de resurse umane comunică intrările și plecările, iar responsabilul de securitate sau conformitate verifică respectarea regulilor. În companiile mici, aceeași persoană poate acoperi mai multe roluri, însă aprobările ar trebui să rămână separate de operațiunile tehnice.

Ai nevoie de un software dedicat pentru a începe?

Nu neapărat. Pentru prima etapă sunt suficiente un inventar al sistemelor, o listă a rolurilor și o procedură scrisă pentru intrări, schimbări de rol și plecări. Instrumentele dedicate devin necesare atunci când numărul de aplicații sau de persoane face controlul manual dificil. Cere unui furnizor să te ajute mai întâi cu analiza, astfel încât să alegi soluția tehnică pornind de la procesele pe care le ai deja.

Cât durează un proiect de implementare IAM?

Depinde de perimetru: numărul de sisteme, calitatea datelor despre utilizatori și disponibilitatea persoanelor care trebuie să valideze regulile. Un proiect limitat la un director central și câteva aplicații se finalizează mult mai repede decât unul care implică întreaga organizație. Fii precaut cu oricine promite termene fixe fără să îți fi analizat mai întâi mediul de lucru.

Cum se leagă IAM de cerințele GDPR și NIS2?

Ambele reglementări cer protejarea datelor și a sistemelor prin măsuri proporționale cu riscul, iar controlul accesului este o măsură centrală. Acesta limitează cine poate citi sau modifica datele cu caracter personal și sistemele critice. Nu există însă un instrument care să asigure conformitatea în mod automat: este necesară o evaluare realizată împreună cu un consultant care îți cunoaște sectorul și contextul specific.

De unde începi dacă ai multe aplicații diferite?

Începe cu aplicațiile care conțin datele cele mai sensibile sau care au conturi privilegiate. Pentru fiecare dintre ele, notează cine are acces, de cât timp și cu ce permisiuni. Această listă îți arată exact unde să concentrezi primele intervenții, cum ar fi activarea autentificării multifactor și revizuirea permisiunilor, fără a fi nevoie să rezolvi totul deodată.

About this content

General informational guide. Regulations and technical requirements change over time: always check the official sources and assess your specific case with a qualified technical or legal advisor.

CONTACTAȚI-NĂ

Vorbește cu echipa noastră.

Îți arătăm cum Altovar se integrează în infrastructura ta. Fără angajament, fără pitch de vânzări. Doar o conversație tehnică.

REZERVĂ DEMO →