GHID · GUVERNANȚĂ ȘI RISC

Gestionarea riscului cibernetic în companie: metodă, registru și priorități

La finalul acestui ghid vei ști cum să identifici riscurile cibernetice din compania ta, să le consemnezi într-un document unic, să aloci un responsabil pentru fiecare și să decizi de unde să începi. Metoda este concepută pentru companiile fără o echipă internă dedicată de securitate, dar care trebuie să răspundă cerințelor venite de la clienți, asigurători și autorități.

Actualizat octombrie 2026
10 min de citire
Redacția tehnică Altovar

1. De ce riscul cibernetic trebuie gestionat ca un risc de afaceri

Riscul cibernetic reprezintă posibilitatea ca un eveniment legat de sisteme, date sau oameni să provoace daune afacerii: o oprire a producției, pierderea datelor clienților, o amendă, o fraudă. Pentru multe întreprinderi mici și mijlocii, subiectul a rămas doar în responsabilitatea departamentului IT, ca și cum ar fi o problemă pur tehnică. În realitate, este vorba despre decizii economice: cât timp poți tolera o întrerupere, ce date nu pot fi pierdute niciodată și ce activități pot fi amânate.

Gestionarea riscurilor înseamnă transformarea acestor decizii în măsuri explicite și consemnate în scris. Nu este necesar să elimini fiecare risc, lucru imposibil și extrem de costisitor. Important este să știi ce riscuri există, cine răspunde de ele și ce măsuri s-au decis pentru fiecare. Metoda este aceeași cerută de standarde precum ISO/IEC 27001 și, pentru organizațiile care intră sub incidența directivei NIS2 privind securitatea rețelelor și a sistemelor informatice, de legislația de transpunere (în Italia, D.Lgs. 138/2024). Chiar dacă firma ta nu este vizată direct de lege, metoda rămâne la fel de valoroasă.

2. Metoda în cinci pași

Metoda descrisă aici este concepută intenționat simplu. Nu necesită programe costisitoare sau competențe avansate de analiză de risc, dar te obligă să răspunzi la întrebările esențiale: ce ar putea merge prost, cât ar costa, cât de probabil este și ce măsuri iei în această privință. Companiile în dezvoltare pot trece ulterior la metodologii mai sofisticate fără a o lua de la capăt, deoarece întrebările fundamentale rămân neschimbate.

Urmează pașii în ordine și nu sări peste niciunul. Greșeala cea mai des întâlnită este să pornești de la amenințări spectaculoase desprinse din filme și să uiți activele banale, dar critice: adresa comună de e-mail, programul de facturare, fișierul cu comenzile în curs. Începe cu activele și întreabă-te pentru fiecare ce s-ar întâmpla dacă ar fi indisponibil o zi întreagă. Abia după aceea treci la amenințări și la vulnerabilitățile asociate lor.

  1. Listează activele IT care contează pentru afacere, cum ar fi ERP-ul, e-mailul, baza de date cu clienți, site-ul și echipamentele conectate, alocând un responsabil pentru fiecare.
  2. Pentru fiecare activ, descrie amenințarea cea mai plauzibilă: date de autentificare furate, o defecțiune hardware a serverului, o eroare umană sau malware care criptează fișierele.
  3. Evaluează impactul asupra afacerii dacă activul ar fi oprit sau compromis, folosind o scală simplă: scăzut, mediu și ridicat.
  4. Evaluează probabilitatea pe aceeași scală, bazându-te pe fapte concrete: incidente anterioare, alerte de la furnizori și concluziile verificărilor tehnice.
  5. Decide tratamentul pentru riscurile ridicate și medii și înregistrează decizia împreună cu o dată-limită și un responsabil nominal.

3. Registrul de riscuri: ce conține

Registrul de riscuri este documentul în care metoda prinde viață. Acesta trebuie să fie unic, ușor de citit și simplu de actualizat. Dacă este împărțit în foi de calcul separate pentru fiecare departament, nimeni nu îl va citi integral, iar datele vor ajunge să se contrazică. Fiecare rând reprezintă un risc asociat unui activ precis, iar fiecare risc are un responsabil nominal: o persoană concretă, nu un departament generic precum „echipa IT”.

Tabelul prezintă coloanele minime necesare. Poți adăuga și altele, cum ar fi categoria de risc sau trimiterea către un contract, dar evită câmpurile pe care nimeni nu le va completa. Registrul trebuie să poată fi parcurs de conducere în câteva minute. Dacă o rubrică nu ajută la luarea unei decizii, elimin-o. Selectează coloanele în funcție de deciziile pe care trebuie să le iei, nu după opțiunile implicite ale unui program.

CâmpCe trebuie completatExemplu generic
IdentificatorUn cod scurt și unic pentru fiecare riscRISC-ACC pentru riscurile legate de acces
Activ implicatSistemul sau procesul expusAplicația de facturare și gestiune
Amenințare și cauzăCe s-ar putea întâmpla și din ce motivDatele de conectare ale unui colaborator folosite de terți
Impact și probabilitateNivel calitativ însoțit de o justificare scrisăImpact ridicat și probabilitate medie, deoarece accesul nu impune autentificare cu doi factori
TratamentCe măsuri se iau, cine le execută și până la ce termenActivarea autentificării multifactor, responsabil IT, dată agreată
Stadiu și revizuireStarea curentă și data următoarei verificăriDeschis, de reanalizat la următoarea ședință a conducerii

4. Evaluarea probabilității și a impactului fără cifre inventate

Evaluarea riscurilor prin procente exacte oferă o falsă impresie de precizie matematică. Probabilitatea unui atac informatic, de exemplu, este greu de estimat cu certitudine pentru o singură companie, iar oricine o prezintă ca fiind exactă simplifică excesiv realitatea. Din acest motiv este mult mai utilă o scală calitativă, cu câteva niveluri clar definite: scăzut, mediu și ridicat. Rezultatul este un sistem de referință comun, pe care conducerea îl înțelege și îl poate reevalua în timp.

Definițiile acestor niveluri trebuie stabilite împreună cu echipa de conducere. Pentru impact, poți stabili că este ridicat atunci când activitatea se blochează pe o durată nerecuperabilă, când sunt implicate date personale ale clienților sau când intervin obligații legale de notificare. Pentru probabilitate, folosește fapte observabile: incidente anterioare din sector sau din companie, atenționări ale furnizorilor, rapoarte de testare. Scrie întotdeauna justificarea lângă fiecare evaluare, fiindcă peste câteva luni cineva va trebui să înțeleagă raționamentul deciziei.

5. Alegerea tratamentului: reducere, transfer, acceptare sau evitare

Pentru fiecare risc mediu sau ridicat ai la dispoziție patru opțiuni clasice. Îl poți reduce prin măsuri tehnice sau organizatorice, cum ar fi autentificarea multifactor sau instruirea echipei. Îl poți transfera parțial, printr-un contract clar cu furnizorul sau printr-o asigurare cibernetică. Îl poți accepta, dacă efortul implementării unui control depășește paguba potențială, dar numai asumat explicit și sub semnătură. Sau îl poți evita complet, renunțând la serviciul sau la datele care îl generează.

A transfera un risc nu înseamnă a-l uita. Un contract cu furnizorul poate include clauze de răspundere și penalități, însă nu te absolvă de obligația legală de a proteja datele clienților și nici de răspunderea în fața autorităților, iar asigurarea acoperă doar o parte din daunele materiale. Tratamentul ales trebuie înregistrat cu un responsabil clar și un termen de verificare. Cel mai periculos este un risc acceptat tacit fără nicio justificare scrisă, deoarece acesta dispare din discuțiile strategice.

6. Responsabilități, revizuire și dovezi de păstrat

Fiecare risc are nevoie de un responsabil al deciziei și de un responsabil al acțiunii, care într-o afacere mică pot fi aceeași persoană. Conducerea aprobă evaluarea și deciziile majore, iar departamentul IT sau furnizorul extern aplică măsurile tehnice. Fără această separare, deciziile se blochează între oameni care presupun fiecare că este treaba celuilalt. Când titularul deciziei lipsește, responsabilitatea trebuie să rămână clar atribuită unui înlocuitor.

Registrul trebuie revizuit la intervale prestabilite și după orice eveniment important, cum ar fi un incident de securitate, contractarea unui nou furnizor sau modificarea unui sistem IT. Păstrează dovezile care atestă munca depusă. Un auditor, un asigurător sau un reprezentant al autorităților te va întreba mai întâi ce ai decis, când și pe baza căror informații. Dovezile utile sunt de obicei următoarele:

  • Registrul de riscuri cu data ultimei actualizări și istoricul modificărilor efectuate
  • Procesul-verbal al ședinței în care conducerea a aprobat evaluările de risc
  • Dovezile controalelor aplicate, cum ar fi jurnalele de backup sau de acces la date confidențiale
  • Rapoartele furnizorilor privind incidentele apărute, intervențiile realizate și modificările de sistem
  • Lista riscurilor acceptate formal, cu motivarea detaliată și semnătura persoanei responsabile

7. Metoda în grupul tematic: ce să aprofundezi

Acest ghid reprezintă punctul de pornire pentru o serie de teme interconectate. După stabilirea registrului de riscuri, cele mai frecvente întrebări vizează setul minim de politici de securitate, indicatorii de prezentat conducerii, raportul pentru consiliul de administrație, evaluarea furnizorilor IT, pregătirea pentru auditul extern, cerințele unei polițe de asigurare cyber, modelele organizatorice, rolul unui responsabil de securitate part-time și matricea RACI (cine execută, cine aprobă, cine este consultat și cine este informat).

Primul ghid pe care îți recomandăm să îl citești este cel despre setul minim de politici, deoarece el definește regulile invocate în registru. Dacă trebuie să prezinți situația în fața conducerii, citește imediat după aceea ghidul despre raportare. Celelalte subiecte devin cu adevărat utile după ce ai deja registrul creat, oferindu-ți repere despre ce să verifici și cum să demonstrezi conformitatea. Fiecare temă trimite înapoi la registrul de riscuri, astfel încât utilitatea sa crește odată cu acuratețea acestei hărți.

8. Cum să începi

Prima măsură concretă pe care o poți lua în această săptămână este întocmirea unei liste a activelor IT critice, alături de responsabilul fiecăruia. Nu ai nevoie de un proiect birocratic complex. Un tabel simplu, o discuție scurtă cu responsabilul IT și implicarea unei persoane din conducere care cunoaște afacerea în detaliu sunt suficiente. Stabilește și un termen precis pentru finalizarea listei, astfel încât sarcina să nu rămână blocată.

Imediat după aceea, organizează o întâlnire în care conducerea să analizeze primele riscuri identificate și să aleagă măsurile care trebuie finalizate în trimestrul curent. Când lista este gata, completează rubricile rămase în registrul de riscuri. Documentul nu va fi perfect din prima zi, dar va oferi o bază solidă pe care se pot lua decizii informate, acesta fiind obiectivul principal. Consemnează într-un proces-verbal concluziile ședinței, chiar dacă măsurile stabilite sunt doar parțiale.

Întrebări frecvente

Este necesar un program software dedicat pentru registrul de riscuri?

Pentru majoritatea întreprinderilor mici și mijlocii, o foaie de calcul partajată este absolut suficientă, atât timp cât are un responsabil desemnat, un istoric clar al modificărilor și acces restricționat doar la persoanele autorizate. O aplicație dedicată devine utilă atunci când numărul riscurilor este ridicat, când colaborează mai multe sedii sau furnizori ori când trebuie să arhivezi dovezi structurate. Alege soluția în funcție de cine o va actualiza în mod real.

Cine trebuie să realizeze evaluarea: echipa IT sau conducerea?

Cele două părți trebuie să colaboreze strâns. Departamentul IT cunoaște sistemele și amenințările tehnice; conducerea decide ce nivel de întrerupere sau pagubă este acceptabil pentru afacere. O evaluare făcută exclusiv de specialiștii IT tinde să subestimeze consecințele economice, în timp ce una realizată doar de conducere va subestima probabilitatea tehnică. Ai nevoie de un dialog deschis care să îmbine cele două perspective și să consemneze decizia finală.

Cât de des trebuie actualizat registrul de riscuri?

Frecvența depinde de dinamica schimbărilor din organizație. În mod uzual este recomandată o reevaluare planificată cel puțin o dată pe an, precum și o revizuire promptă ori de câte ori se schimbă semnificativ un sistem, un furnizor sau modul de lucru. După orice incident apărut, revizuiește imediat rubricile aferente. Un registru neactualizat timp de mai multe luni își pierde rapid valoarea, nemaifiind conectat la realitatea companiei.

Este această metodă suficientă pentru conformitatea cu NIS2?

Metoda constituie o bază excelentă de pornire, dar singură nu este suficientă. Directiva NIS2 (transpusă în Italia prin D.Lgs. 138/2024) impune măsuri de securitate specifice, un proces formal și documentat de management al riscului și raportarea incidentelor în termene legale foarte stricte. Dacă firma ta ar putea intra în perimetrul directivei, verifică alături de un consultant de specialitate ce obligații exacte ți se aplică.

Elimină o poliță de asigurare cyber necesitatea gestionării riscurilor?

Nu. O asigurare poate acoperi o parte din consecințele financiare ale unui incident, însă nu previne atacul, nu repune singură în funcțiune sistemele și nu despăgubește toate tipurile de prejudicii. În plus, companiile de asigurări solicită dovezi ale controalelor de securitate active înainte de a emite polița. Registrul de riscuri este tocmai documentul care atestă măsurile de protecție existente în realitate.

De unde ar trebui să înceapă o companie cu resurse limitate?

Pornește de la activele a căror blocare timp de o zi întreagă ar produce cele mai mari pagube: de regulă e-mailul, contabilitatea, ERP-ul și baza de date cu clienți. Pentru fiecare activ menționează cine îl administrează, ce informații conține și ce s-ar întâmpla în caz de indisponibilitate. Pe baza acestei hărți inițiale poți alege câteva acțiuni prioritare de rezolvat în lunile următoare, fără a încerca să rezolvi totul dintr-o dată.

About this content

General informational guide. Regulations and technical requirements change over time: always check the official sources and assess your specific case with a qualified technical or legal advisor.

CONTACTAȚI-NĂ

Vorbește cu echipa noastră.

Îți arătăm cum Altovar se integrează în infrastructura ta. Fără angajament, fără pitch de vânzări. Doar o conversație tehnică.

REZERVĂ DEMO →